Domnule Helvig, cu respect, permiteți să raportez.
Am ajuns în fața obiectivului de urmărire în jurul orei 18.00. Densitatea de persoane cu păr colorat pe scări la acea oră era relativ scăzută, doar personalul însărcinat cu deservirea clienților și niște personalități de sorginte artistică care jucau ceea ce părea a fi teatru.
Deși eram îmbrăcat corespunzător pentru a mă infiltra cu ușurință în lumea extremiștilor de extremă stânga(tricou Linkin Park, blugi rupți și converși) și mi-am oxigenat părul așa cum se poartă acum la Puterea Dragostei, am primit priviri dușmănoase de la cele mai hardcore personalități prezente. Nu eram de-al lor.
În interior, după o perdea, cred că se juca o scenetă de Caragiale sau Mihai Creangă. N-am înțeles mare lucru din ce se întâmpla, actorii și actrițele erau îmbrăcate în mineri ceea ce m-a dus cu gândul la filmulețul ăla de pe youtube cu femeia care întreabă în timp ce taie morcovi “ia întreabă-l, mai ține minte mineriada? Lasă că punem noi băieții pe el”.
Oricum, dacă a fost comedie romantică, nu prea am avut la ce râde. După ce s-a terminat actul artistic, lumea a ieșit pe scări și au început ceea ce în jargonul lor se numeste “bârfulitsă politică”, dar eu am interpretat că sunt referințe despre acte sexuale de tip pervers.
Pe măsură ce se înnopta, pe scări apăreau tot mai multe persoane de tip păr colorat, ba mai mult, unele completau ținutele tip “cyberpunk” cu cercei tip piercing în diverse părți vizibile ale corpului(nas, buric, sprâncene, buze). Ca să aflu informații, m-am băgat în seamă cu o fată care avea piercing în nas folosind o întrebare de spart gheața: “Bună, unde ți-ai dat gaură în nas că mi-aș pune și eu, adevărat.” Fata mi-a răspuns pe un ton ușor indiferent:” În IDM.”
Mai târziu aveam să aflu că IDM este un loc predilect al anilor 2000 pentru persoane care pe atunci erau în diverse subculturi de nișă și de unde îți puteai achiziționa garderobă modernă, dar și unul dintre puținele locuri unde, ca adolescent, îți puteai găuri corpul într-o gheretă semi-salubră. În fine, seara a venit și, ca să mă integrez și mai bine în peisaj, am scos din buzunar un pahar neobișnuit de mare de o capacitate de un litru jumătate, ca să atrag atenția obiectivelor și să le câștig simpatia.
Nu pot să zic că a funcționat această strategie, dar când petrecerea cu manele la care dj a venit un doctor pe nume Adi Schiop era în toi, m-am împrietenit la coadă la bar cu un bărbat între două vârste îmbrăcat la costum. Ajunsese din întâmplare. Acest bărbat a început el înșuși să pună foarte multe întrebări căci nu înțelegea ce se întâmplă în locantă, motiv pentru care l-am bănuit că e de la alt serviciu secret din ministerul nostru.
Bărbatul a cerut o băutură heterosexuală și a întrebat dacă poate plăti cu bitcoin, dar și dacă o persoană cu păr colorat pe care pusese el ochii și care dansa pe Prințesa de Aur era femeie sau bărbat și dacă știu vreo strategie prin care ar putea să agațe acea persoană. Apoi am mers împreună la veceu ca să ne ușurăm, un loc unde ne-am lovit de aceleași probleme: nu știam care era toaleta femeilor și care era toaleta bărbaților și, confuzi amândoi, am decis să ieșim din bar și să facem nevoile mici pe o stradă alăturată, mai precis pe un gard. Tot răul a fost spre bine, căci un grup de persoane pe care le văzusem înainte pe scări stăteau în cerc și pasau ceea ce în jargonul lor se numește “șobolan”, un drog de tipul marijuana stropit cu diverse produse de curățenie și diluat cu mult tutun.
Ca să pot să-i urmăresc mai mult timp, am simulat și nevoia mare și, stând așa pe vine motiv pentru care mi-a și venit nevoia de ce să vă mint, am putut desluși o discuție intensă despre avort din perspectiva comunistă. În fine, grupul s-a dispersat cu maxilarele clănțănindu-le ca pe muzica de club și, după ce m-au ajutat cu o cutie cu șervețele de colecție imprimate cu secera și ciocanul ca să mă pot curăța de nevoia mare (apropos, pe viitor o să am nevoie de șervețele, rog respectos să vorbiți cu cei de la contabilitate pentru ca să-mi deconteze), m-am întors pe scări.
Acolo era forfotă mare pe care eu am interpretat-o ca energie sexuală medie-intensă și centrul atenției era pe două persoane cu ghiozdane în spate și îmbrăcate ca cei din secta Martorii lui Iehova care încercau să vândă unei fete cu păr roz ceea ce părea a fi biblia sectei, o carte pe nume Manualul Tancului.
Dar asta nu era tot, căci sectanții au scos o măsuță pe care au început să înșire tot felul de nimicuri (căni, prosoape, tricouri imprimate cu însemnele sectei lor) și au început să le promoveze agresiv. Toată lumea de pe scări era vizibil jenată de ce se întâmpla, dar dacă îi lăsau pe sectanți în lumea lor totul era ok, erau total ignorați.
Până la urmă sectanții au strâns măsuța și au început să împartă flyere cu imagini și cuvinte colorate amuzante și toată lumea a râs cu spume dar un ban nu s-a scos din buzunar, am observat că singurele lucruri care se cumpără pe scări sunt alcoolul și alte lucruri de tip hedonist-egoist.
VA URMA
