Stângulitsa radicală în rapoartele SRI: de la “sataniștii anarhiști neolegionari” din 1994 la “nucleele radical-ecologiste” din 2014

Un laitmotiv bântuie de când lumea și Marx prin grupările și sectele din stângulitsa, în special cele anarhiste: paranoia că sunt urmărite de serviciile de securitate.

E un sâmbure de adevăr aici și vă vom explica folosindu-ne de o paralelă cu Hell’s Angels România, o organizație intens mediatizată zilele astea datorită liderului (nu prea știm ce înseamnă să fii lider într-o organizație francizată, dar așa a fost prezentat în media) care ar fi implicat într-o poveste dubioasă cu o rețea internațională de trafic de droguri.

Sigur, toate stereotipurile și oamenii de paie pe care ni i-am imaginat despre Hell’s Angels România spun că 99% dintre ei sunt corporatiști care au rămas în suflete metalari liceeni și care frig cârnați pe grătar într-un garaj din Drumul Taberei în timp ce vorbesc despre jocuri pe calculator, dar se pare ca există și acel 1% care face ce vedem prin serialul Sons of Anarchy.

Cam așa și cu stângulitsa și paranoia cu SRI. 99% din stângulitsă joacă role play pe internet și se înjură de morți sau dezbat violul sau organizarea marxist-leninstă într-un posibil univers paralel unde revoluția se înfăptuiește pe grupul partidului putrezit deja Demos. Există, totuși, un 1% mai mult sau mai puțin real care, în cei peste treizeci de ani de capitalism, au fost mai mult sau mai puțin în atenția serviciilor.

Nu trebuie să spargem serverele SRI ca să ne demonstrăm asumpția.

Există chiar pe site-ul lor o unealtă destul de fun din care putem afla multe despre interesul oamenilor în negru pentru stângulitsă. Se numește Raportul de Activitate al SRI și a fost publicat în format pdf anual până prin 2015, când a venit Eduard Hellvig la conducerea structurii și bănuim că s-au schimbat niște trebușoare pe partea de PR și relații cu publicul. Din 2015 până acum singura dovadă de transparență a activității SRI pe care o găsim pe site este un pie-chart anual cu numărul de cereri pe care le primesc de la cetățeni.

Noi am luat la puricat vraful de pdf-uri din anii 90 până în 2014 și am dat cu search unor cuvinte-cheie de interes pentru alimentarea ego-urilor stângulitsei: anarhism/comunism.

Au ieșit multe lucruri interesante la iveală. Sau amuzante.

Mai jos puteți citi ce am găsit despre stângulitsă și cum a fost ea tratată în rapoartele anuale ale SRI, de cele mai multe ori la pachet cu neolegionarismul și sectele religioase (capitolul din rapoarte este unul comun). Capitolul de bizarerii.

Veți descoperi mult umor involuntar în extrase, mai ales în rapoartele anilor 90 în care lucrurile erau în alb și negru și sperietorile sataniste sau anarhiste vindeau tiraje întregi de ziare. Pe măsură ce trece timpul și tranziția, discursul SRI despre mișcările de stânga devine ceva mai diplomat și și limba de lemn ceva mai criptică.

Ne permitem câteva ipoteze de lucru trepanate. Mare parte din informații par strânse de cercetătorii de birou ai serviciului din surse publice(ziare ale vremii, site-uri, fanzine de stânga, piese muzicale punk, etc), unele par prinse din zbor de la pulsul străzii sau din anecdote la mâna a treia și altele par invenții pur și simplu. Sunt câteva inserții pe acolo despre “grupuri trotkiste care ar fi încercat “radicalizarea mișcărilor sindicale” prin 1999, alea par ceva mai dubioșele și chiar ne-au stârnit un vag interes pentru mai mult.

Dar vă lăsăm pe voi să decideți, să interpretați și, de ce nu, să vă paranoizați și mai mult dacă faceți parte din stângulitsă.

Așa că, dragă stângulitsă, aveți grijă ce vorbiți, cu cine, ce meme share-uiți, ce site-uri, că cine știe, poate chiar acum, citind aceste rânduri subversive de numa numa, sunteți trecuți pe o listă neagră.

1994