Ca tânăr frumos, liber și urban, am primit cu nebănuită plăcere vestea că noul primar al Bucureștiului a luat decizia de a nu mai aloca fonduri publice pentru organizarea tradiționalelor târguri de Crăciun cu acces gratuit din centrul Capitalei. Pe lângă faptul că ne-a scăpat de toate căsuțele alea prefabricate kitschoase și mirosul ăla deloc hygge de cârnaț și vin fiert, cel mai mult apreciez că avem în sfârșit un primar căruia nu îi este teamă să dea în noi, să ne pedepsească. 

Se știe că românii sunt în general un popor foarte indisciplinat financiar, obișnuit să cheltuie în neștire pe datorie, fără să se gândească deloc la viitorul copiilor copiilor lor, care vor trebui să plătească dobânda scrisă în notița de subsol a copiei numărul 4 a contractului cu banca. Câți dintre noi nu știm cel puțin un caz de familie cu doi copii care au făcut credit pentru o excursie în Dubai? Acești oameni inconștienți trebuie puși la punct.

Sigur, nici eu nu sunt tot timpul cuminte, de exemplu mi-am cumpărat niște adidași foarte scumpi cu cardul de credit ING și acum umblu cu datoria în picioare. Dar eu știu că tocmai de asta am nevoie de o figură paternă puternică care să îmi stăvilească aceste impulsuri, să-mi arate pe pielea mea ce înseamnă educație financiară și ce pățesc când nu respect regulile de aur ale oamenilor de succes care economisesc și investesc în viitor. 

Așadar, mi-ar plăcea ca Nicușor să meargă mai departe cu disciplina financiară și să taie și fondurile pentru luminițele de Crăciun, o altă cheltuială obraznică a orașului. Da, arată drăguț când e tot orașul iluminat, dar m-aș simți mult mai bine, mai eliberat chiar, dacă l-aș auzi pe Nicușor spunând că nu avem bani pentru asta și trebuie să strângem cureaua. Cureaua aia, mmm, da, vreau s-o știu strânsă bine de tot. Ce ne trebuie luminițe atârnate de stâlpi și copaci, până la urmă? Nicușor ne poate ordona pur și simplu să ieșim în fiecare seară să aprindem lanternele de la telefon câte o oră ca în epoca de aur, când ieșeam la proteste la Victoriei. 

Eu sunt de acord să mi se spună ferm ce să fac, mai ales dacă e vorba de ieșit iarna în frig, să simți cum îți biciuie vântul rece pielea expusă. Sper că mai mulți bucureșteni vor realiza cât de mare nevoie avem să ne ia cineva orașul ăsta bratty de ceafă, să-l pună pe genunchi și să-i dea niște palme zdravene ca să îi crească bugetul.